Cetatea Oradea

Menţionând funcţia de avanpost al Transilvaniei, călătorul turc plasează cetatea la o lovitură de tun de malul Crişului, la câmpie, având forma unui pentagon, “clădire solidă şi pompoasă”. Şanţul cetăţii avea o lăţime de 120 de picioare şi “afunzime” ca o mare, fiind umplut cu apă de Criş.

Circumferinţa cetăţii avea 2 500 de paşi. Existau cinci bastioane prevăzute cu tunuri, care erau acoperite cu “pături” de culoare roşie. Nu se putea comunica între bastioane ca în cazul altor cetăţi. Fiecare bastion avea o poartă proprie, căpitan şi santinele. Având forma unui triunghi, bastioanele aveau cupole din piatră, folosite ca puncte de observare.

Zidul cetăţii avea 40 de “rifi” înălţime (circa 10 metri) şi 10 lăţime (circa 2,50 metri), fiind construit din piatră solidă, pe care s-a “aruncat” un val de pământ în forma unui dâmb. Începând de la bastionul de est, de jur împrejur, zidul cetăţii era încins cu un brâu din piatră cioplită. La poartă se afla un orologiu.

În cetate erau 10 prăvălii, 150 de case mai mici din piatră, o cameră pentru soldaţi, trei mori şi o temniţă “afundată ca un iad”. Palatul princiar măsura 1 500 de paşi în perimetru având cinci turnuri dintre care două lucrate din “ceramică roşie". Trei turnuri slujeau drept magazii pentru muniţie, aici locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porţi din care numai una era folosită. Biserica din interior a fost transformată în geamie. Sub administraţia turcească, atât cetatea cât şi oraşul au fost reconstruite. Un amănunt interesant este faptul că turcii au rebotezat bastioanele cetăţii: Tzinghine Tabiesi (bastionul Ţiganilor = actualul bastion Ciunt), Koperdan Tabiesi (bastionul Auriu), Juram Tabiesi (bastionul Crăişor), Kukuk Tabiesi (bastionul Bethlen) şi Aga Tabiesi (bastionul Roşu).

Venerabilul Celebi, 1660

Cetatea Oradea - panouri restaurare

Pentru mai multe detalii va invitam sa vizitati pagina de web a cetatii: www.cetateaoradea.ro

gallery1 gallery1 gallery1
gallery1 gallery1 gallery1
gallery1 gallery1