Cetati si fortificatii

Salard - Cetatea Adrian

Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image 'images/stories/Cetati/07170071.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/Cetati/07170071.jpg'

Salard - Cetatea AdrianRuinele unui donjon, ultimele urme arhitectonice a unei cetăţi medievale regale, iar mai târziu nobiliare mai comlexe se află încadrate în digurile Barcăului, în hotarul estic a comunei Sălard. Ruinele provin de două ziduri ale unui turn cu plan pătrat, împărţit (iniţial) pe plan vertical în trei sau patru nivele, cu ziduri având o grosime de aproximativ 4 metrii.
Cetatea a fost construită cel mai probabil de către judele regal Paul de neamul Geregye. În 1277 a fost asediat de regel Ladislau IV Cumanul şi donat mai târziu lui Toma din neamul Borsa. În 1294 a fost asediat fără succes de regele Andrei II. La începutul secolului XIV. a funcţionat ca cetate de sediu a palatinului Borsa Kopasz. Mai târziu a revenit regalităţii, iar din 1349 a fost transferată în posesia reginei. În 1395 regina Maria a donat familiei Csáky sub posesiunea căreia centrul economic al domeniul feudal aparţinător cetăţii, s-a mutat treptat la Sălard, care în această perioadă a evoluat la statutul de târg.
În ultimele decenii ale secolului XIX au mai existat ruine dint-un alt colţ al cetăţii, aflat la câţiva zeci de metrii de la urmele donjonului. Restul urmelor sunt acoperite de pământ şi se află în aria inundabilă a Barcăului regularizat pe la sfârşitul secolului XIX.

Turnul de la Cheresig

Turnul de la CheresigRuinele donjonului se află în hotarul nord-vestic al comunei Cheresig, exact pe fâşia de frontieră între România şi Ungaria. Turnul, care iniţial a avut patru sau cinci nivele despărţite între ele de planşee de grinzi, are un plan hexagonal şi este înconjurtă de o de o denivelare de pământ de formp trapezoidală, care indică existenţa unui şanţ şi val de apărare sau a unui zid de incintă. În apropierea donjonului, la est şi sud mai sunt vizibile alte ruine de dimensiuni mai mici.
Despre istoricul acestui monument există foarte puţine date. Prima atestare provine din anul 1289 când cetatea era în posesiunea lui Beke din neamul Borsa. Mai târziu, în 1317 este amintită ca fiind în posesiunea regelui. În 1390 a fost donată familiei Losonczi, iar cu şase ani mai târziu ajunge în mâinile familiei Csáky, care, cu mici întreruperi a rămas proprietarul domeniului până la sfârşitul Primului Război Mondial.

Turnul Ciunt de la Salonta

Turnul Ciunt de la SalontaLocalitatea, deşi este atestată încă din prima treime a secolului XIV, în cursul evului mediu a rămas o aşezare neînsemnată în umbra târgului Kölesér, centrul economic al vremii, care a dispărut odată cu Salonta în urma invaziilor otomane de la sfârşitul secolului XVI. Salonta a fost repopulată abia la începutul secolului următor de grupuri de militari, aşezaţi în acest loc de către Ştefan Bocskai, principele Transilvaniei. Cetatea Salontei din care azi a rămas în picioare doar un singur turn de pază, a fost construită începând din anii 1620. În 1635 era în stare funcţională, dar la scurt timp, în 1659, la porunca principelui Gheorghe Rákóczi II a fost demolată de locuitorii târgului care se aflau în retragere în faţa armetei Otomane.
Turnul de pază care astăzi se află în centrul oraşului repopulat după 1692 a fost renovată la sfârşitul secolului XIX. Din această vreme funcţionează ca sediu al Muzeului Memorial Arany János.

Cetatea Piatra Soimilor

Cetatea Piatra SoimilorRuinele unei cetăţi medievale se află pe o înălţime de aproape 500 metrii, în Munţii Plopişului, la 2 kilometrii nord de oraşul Aleşd. Platoul dreptunghiular pe care se află cetatea a fost fortificată cu ziduri de incintă. Poarta cetăţii era dinspre est, intrarea era asigurată cu ajutorul unui pod susţinut pe piloni de piatră. Celelalte laturi ale dealului sunt prăpăstioase. La circa 300 m est se află ruinele unui turn izolat, construit pe stâncă.
Despre istoricul acestui monument avem la dispoziţie doar date lacunare. A fost construită cel mai probabil în anii de după invazia tătarilor din 1241-42 de către judele regelui, Paul de neamul Geregye sau de către urmaşii lui. În 1278 se află în posesia lui Toma de neamul Borsa, iar în 1318 este cetate regală. În 1406 este donată familiei Lackfi. În perioada principatului se află în posesia Fiscului. O scurtă perioadă era proprietatea lui Ştefan Bocskai împreună cu domeniul Şinteului. În 1660 a fost ocupată de turci şi timp de 30 de ani a funcţionat ca cetate de frontieră a vilaietuli orădean. După recucerirea Bihorului din 1692 cetatea a pierdut rolul militar, iar centrul economic al zonei s-a mutat treptat la Aleşd.