Edificii publice stil 'arta 1900'

Universitatea din Oradea (fosta Şcoală de Jandarmi)

Universitatea din Oradea (fosta Şcoală de Jandarmi)Complexul de clădiri ce alcătuiesc campusul universitar orădean de astăzi este opera unui architect de valoare europeană recunoscută: Vágó Jószef. Acesta, în scurtul interval dintre anii 1912-1913 a ridicat la extremitatea de atunci a Oradiei un ansamblu urbanistic cu un program architectural unitar şi de o expresie artistică deosebit de modernă, în consonanţă cu tendinţele avangardiste internaţionale ale începutului de secol 20. Stilistic, ansamblul este marcat de viziunea geometrică, esenţializată, a şcolii vieneze de arhitectură.

Aşa cum a conceput-o Joszef Vágó, Şcoala de jandarmi de odinioară rămâne şi astăzi un complex architectural modern, multifuncţional, dotat din proiect cu tot confortul unui habitat european.

In perioada interbelică i s-a păstrat destinaţia, iar dupa 1963 a devenit sediul Institutului Pedagogic de trei ani, cu facultăţi de filologie, matematică-fizică, istorie-geografie şi educaţie fizică. In 1990, se înfiinţează Universitatea Tehnică Oradea, care a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, ajungând la 18 facultăti.

Din punctul de vedere al compoziţiei spaţiale, complexul este exemplar pentru viziunea modernă de la începutul seculului 20. Cele douăsprezece clădiri pavilionare sunt dispuse astfel încât relaţia dintre centru şi margine să fie fluentă, unitară, cu o vizibilitate de ordin strategic, impusă de programul cu profil militar al clădirii.

Stilistic, compoziţia volumetrică este marcată de noua conceptie funcţionalistă a arhitecturii vieneze, în care ornamentul are valoarea unui indicativ simbolic. Întregul complex arhitectural este caracterizat prin claritate compoziţională, simetrie, armonie, echilibru. Toate aceste calităţi de ordin clasic sunt turnate în rigorile unui gândiri arhitecturale moderne de tip minimalist, funcţionalist, a cărei eleganţă poate constitui şi astăzi un model pentru arhitecţi şi urbanişti.

Clădirea şcolii are subsol, parter, două etaje, iar în partea centrală are trei etaje. Acestea erau iniţial flancate de două terase, foarte moderne ca expresie geometrică. Spre stradă, în axul central, casa scării este puternic marcată ca şi volum principal sub forma unui rezalit cu muchiile rotunjite. Ferestrele sunt ele înguste şi alungite, fapt ce sporeşte nota de elansare elegantă a întregului ansamblu. Parterul este placat cu placi deptunghiulare de ciment, atent fasonate. Această placare cu plăci monumentale de ciment şlefuit, cu luciu mat, este nota de stil foarte agreată de fraţii Vago, pe care o întâlnim, la fel de impecabil rezolvată, şi la vila Darvas-La Roche.

Apropiindu-ne si mai mult de clădiri, cu dorinţa de a descoperi farmecul detaliilor, observăm decoraţia, şi ea acordată în aceeaşi notă elegantă, a feroneriei. Discretă, mereu subsumată concepţiei volumetrice de ansamblu cu aspect monumental - funcţionalist, decoraţia ce îmbogăţeşte şi dă fineţe marilor volume este specifică viziunii organice specifice stilului Art Nouveau. Dar toată această frumuseţe a ritmurilor organice de creştere, elastică şi tensionată, este mereu prinsă în rigoarea geometrică, calmă, echilibrată, a pătratului, rombului, elipsei. Vitraliile sunt diferit tratate la fiecare etaj. Alături de feronerie, vitraliile sunt accentele de rafinament necesare cultivării simţului pentru frumos al celor ce sunt găzduiti în acele spaţii. Dar cea mai bogată decoraţie în tehnica vitraliului este încă păstrată, din fericire, la vastele ferestre arcuite de la parterul cochetei clădiri destinătă iniţial sediului Comandamentului. Plasată excentric, cu oarecare discreţie, clădirea ne lasă să descoperim o podoabă decorativă de o rară frumuseţe. Ea este concentrată la cele două ample deschideri ce flanchează simetric poarta de acces, plasată în axul clădirii. O gamă de griuri irizate scaldă holul, transformând un spaţiu oarecare într-o adevărată poezie vizuală. Diferite grade de opacitate ale bucăţilor ce compun motivele filtrează în mod diferit lumina. Atmosfera devine opalescentă, efect savant construit, cea ce face ca acest vitraliu să aibă o valoare de excepţie, în ciuda aparentei lui discreţii. El ar constitui blazonul de nobleţe al oricărei clădiri valoroase din patrimoniul european.

Complexul arhitectural al arhitectului Jószef Vágó constituie unul dintre cele mai importante întrupări ale spiritului geometric al Artei 1900, şi este un privilegiu pentru Oradea ca îl deţine printre valorile ei patrimoniale.