Imobile private stil 'arta 1900'

Casele Adorján

Casele AdorjánCuplul de arhitecti care au proiectat complexul cultural "Vulturul negru", Komor Marcell and Jakab Dezső, au dat personalitate unui colţ semnificativ de oraş, asigurând astfel un racord expresiv al pieţei Teatrului cu o stradă elegantă a oraşului de altădată.Aici, amprenta programului arhitectural al lui Ődőn Lechner este cel mai clar exprimată prin coerenţa abordării faţadei ca şi o cortină continuă, bogat decorată, care ascunde atât structura cât şi funcţionalitatea cládirii. Concepute ca imobile de raport, aceste două clădiri se oferă privirii ca spectacol urbanistic în sîne ce nu îsi dezvăluie culisele.

Coronamentul ambelor clădiri al căror traseu curbiliniu marchează punctul de maximă expansiune pe verticală a faţadelor, sunt concepute prin excelentă în plan bidimensional. Această concepţie novatoare ce tratează faţada ca şi cortină continuă primeşte o expresivitate monumentală deosebită la corpul de clădire de colţ. Ridicată în 1903, aceasta conferă cursivitate intersecţiei străzii Moscovei cu strada Patrioţilor.

Citeşte mai departe: Casele Adorján

Vila Darvas - La Roche

Vila Darvas - La RocheCreaţie reprezentativă a fraţilor Vágó László éi Vágó József, Vila Darvas - La Roche este una dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură din Oradea. Construită în intervalul 1911 – 1912, vila este o adevărată bijuterie în pleiada construcţiilor ridicate la începutul secolului. Dar această vilă nu este numai o mândrie a oraşului, căci, prin conceptia avangardistă a compoziţiei spaţiale, prin purismul volumetriei şi prin rafinamentul decoraţiei poate sta alături de cele mai originale creaţii arhitecturale europene. Deşi timp de un secol s-a păstrat excepţional de bine, ultimele două decenii au fost nefaste frumoasei vile. A fost deposedată aproape în întregime de vitraliile deosebit de valoroase, precum şi de piesele de sculptură ambientală.

De la constatarea făcută pe parcursul anilor cu referinţă la starea deplorabilă a unui monument din patrimoniul european, lucrurile s-au schimbat din rău în mai rău. Din decoraţia arhitecturală (vitralii, feronerie, stucaturi) au mai rămas puţine mărturii.

Acest monument de arhitectură mai păstrează, totuşi, câteva din elementele definitorii excepţionale, rămânând în aşteptarea unei meritate restaurări făcute de specialişti.

In primul rând, stilul purist, geometric, al compoziţiei arhitectonice. Faţada principală de pe strada Iosif Vulcan este compusă în mod rafinat asimetric, într-o viziune avangardistă ce poartă amprenta şcolii vieneze de arhitectură şi a şcolii de la Darmstadt. Arhitecţii acestei şcoli cultivau un stil minimalist geometric, funcţionalist, renunţând la orice decoraţie de tip tradiţional (istoristă sau eclectică). Purismul geometric conferă o notă unică de eleganţă austeră, cu un joc savant al plinurilor şi golurilor, al luminii şi al umbrei. Accentul cel mai spectaculos al faţadei este dat de arcuirea pe traseu parabolic a arcadei ce marchează intrarea principală. Plăcile de ciment ale holului şi scărilor de la intrare sunt şi ele decorate cu un desen rectangular, geometric, de o discretă eleganţă. In capătul scărilor, holul este închis de un perete-cortină cu vitralii excepţionale ca valoare artistică. Acest perete semitransparent conţine uşa de acces la etajul superior, o uşă vitrată şi ea cu acelaşi joc de elemente decorative şi florale puternic geometrizate. Astfel, avem încă şansa să privim de aproape un exemplu de Artă 1900 autentică.

Volumul rectangular al intrării este surmontat de o terasă ce pune în valoare punctul de maxim interes vizual al vilei: un atlant visător, pătruns de acel spirit specific pentru Arta 1900 numit „mal de siecle” sau „weltschmertz, ” ce nu mai susţine nimic, ci dimpotrivă, se arcuieşte plin de graţie melancolică peste un vas monumental înstelat. Stelele sunt din ceramică de Zsolnay, cu luciri metalizate de un verde intens irizat. Acelaşi efect de culoare este reluat la butonii ceramici decoraţi în diverse moduri geometrice ce ritmează cu o eleganţă desăvârşită câmpul neutru, unitar, al plăcilor gri de piatră şlefuită, placare ce constituie o adevărată marcă de stil a arhitecţilor Vágo. Jocul volumelor este excepţional echilibrat, efectul plastic vizual dominant decurgând din legile intrinseci ale arhitecturii.

Prin felul în care a fost proiectată, vila concepută de aceşti doi arhitecţi de recunoscută valoare europeană dovedeşte o gândire arhitecturală avangardistă, organic racordată la ansamblul urbanistic, capabilă să ofere un habitat deopotrivă funcţional şi elegant. Deşi a fost realizată acum un secol, vila este în perfect acord cu concepţia contemporană asupra arhitecturii şi locuirii. Aflată acum în aşteptarea refacerii expresivităţii plastice originare, Vila Darvas – La Roche rămâne una dintre cele mai frumoase creaţii arhitecturale ale timpului ei. Este un real privilegiu pentru orădeni de a o avea în moştenirea patrimonială a oraşului lor.

Palatul Moskovits (intersecţia str. V. Alecsandri p-ţa. Unirii)

Palatul Moskovits (intersecţia str. V. Alecsandri p-ţa. Unirii)Palatul Moskovits, proiectat de arhitecţii Vágo Laszlo şi Vágo Jozsef în 1912 înscrie o notă aparte în ansamblul urbanistic al Pieţei Unirii prin austeritatea sa rafinat geometrică. Palatul este un imobil de raport de plan rectangular ce conţine o curte interioară cu o suprafaţă restrânsă, dar care se înalţă spectaculos pe verticală. Pentru că imobilul a fost construit în două etape, desenul faţadelor, deşi unitar, este diferit ca distribuţie a accentelor. Faţada reprezintă o adevărată marcă de stil a fraţilor Vágo, construită în acelaşi stil de tratare a suprefeţei ca şi Casa Guttenberg din Budapesta, clădirea de referinţă pentru viziunea lor marcată de spiritul Secessionului vienez.

Rafinamentul acestei decoraţii constă în raportul subtil între suprafaţa parietală calmă, lipsită de tesiunile unui joc puternic între lumină şi umbră, şi dozajul minimalist al decorului punctiform, dar preţios, al plăcuţelor ceramice bicolore. Intreaga compoziţie volumetrică şi decorativă este repartizată pe întinderea a trei etaje şi a parterului înalt, parter modificat, din păcate, în urma unor intervenţii brutale, neispirate. Concepţia modernă, avangardistă, a arhitecţilor Vágo, este pusă în evidenţă mai ales de felul în care faţada dinspre Piaţa Unirii este dinamizată de pinioanele celor două atice triunghiulare ce încununează bowindourile. Aceste bowindouri sunt plasate simetric în raport cu axa faţadei principale. Traseul lor semicircular, precum şi decroşul lor lipsit de ostentaţie conferă o discretă pulsaţie ecranului faţadei. Dinamismul suprafeţei este asigurat de ritmul alert al ferestrelor lipsite de ancadramente dar cu un desen longilin, suplu, al golurilor ferestrelor ce ritmează luminozitatea faţadei. Formele rectangulare, puternic geometrizate, sunt prezente şi la concepţia esenţializată a feroneriei, păstrată, din fericire în stare ei originală, feronerie ce constituie podoaba balcoanelor. Decorul din plăcuţe ceramice este deosebit de modern ca şi concepţie artistică. Această concepţie îşi păstrează întreaga actualitate estetică în designul contemporan. Decoraţia din plăcuţe ceramice este conjugată cu o decoraţie figurativă: este vorba de o friză continuă plasată sub cornişa ambelor faţade, executată în tehnica sgraffitto, ce aduce nota esenţializată a traseului pur grafic.

O foarte frumoasă poartă-grilaj deschide accesul spre curtea interioară. Dar înainte de a pătrunde în curte, putem admira aceeaşi concepţia modernă, de tip minimalist, la feroneria de la casa scărilor. Panourile oblonge hexagonale din plăci de travertin sunt încadrate în ritmurile unei feronerii cu un desen elegant.

Odinioară, în curtea interioară a funcţionat un ascensor exterior, din a cărui casă de sticlă au rămas doar nostalgice amintiri. Poate specialiştii restauratori vor reface în viitorul apropiat frumuseţea funcţională a acestor rarităţi antebelice. Balcoanele ce bordează curtea interioară sunt festonate cu un decor ondulatoriu din tablă, ce întregeşte nota de eleganţă a clădirii.

Palatul Moskovits (str. Republicii)

Palatul Moskovits (str. Republicii)Ansamblul arhitectural al străzii Republicii poate fi privit ca un sit istoric elocvent pentru bogaţia informaţiei artistice ce a circulat în Oradea începutului de secol douăzeci. Faţadele asociază elemente romanice, gotice, renascentiste, cu forme decorative de inspiratie vegetală, zoomorfă sau antropomorfă. Coloane şi console, ancadramente şi chei cu funcţii decorative, altoreliefuri, brâie în torsadă, butoni şi chenare, capitele şi balustrade, motive geometrice geometrice sau florale alcătuiesc un decor somptuos specific stilului eclectic şi al Artei 1900.

Situat la mijlocul străzii pietonale, Palatul Moskovits este o clădire cu parter înalt şi două etaje construită în 1904–1905 după planurile arhitectului Rimanóczy Kálmán jr. La construcţia ei s-au utilizat pentru prima dată în Oradea plăci cu nervuri de beton armat.

Caracteristicile secession ale clădirii se manifestă prin traseul ondulatoriu, cu o linie exclusiv sinusoidală, vizibilă la majoritatea elementelor decoraţiei arhitecturale. „Tot traseul e mai elegant, mai sinuos, fără rupturi de linii şi fără angulozităţi. Faptul e ilustrat de cele două mari atice recurbate şi traforate după un traseu în sub forma aşa-zisă de „rinichi”, de linia balustradelor din coronament, de jocul ondulat dintre plinuri şi goluri, de corpul semicircular de colţ relirfat în consolă împreună cu arcada sa superioară, precum şi de mişcarea ondulată a reliefurilor sau a feroneriei, caracterizătă printr-o decoraţiei florală deosebit de elegantă. Caracterele vegetal-simbolice ale Lilienstilului sunt aici poate cel mai bine exprimate în decoraţia absidei de peste balconul din colţ, unde motivul central se compune dintr-un chip feminin în altorelief conturat cu gratie dintr-un hăţiş de ramuri, frunze şi flori. Motivele laterale sunt alcătuite din câte un copac cu trunchiul noduros adosat zidului, ce începe jos, la nivelul balconului, şi-şi desface ramurile” - ne spune Paul Constantin în cartea sa, „Arta 1900 în Romania.

Elementele decorative florale, vegetale sau zoomorfe sunt curbilinii, au un duct grafic foarte elegant mai ales la ancadramentele ferestrelor. Acestea sunt definitorii şi pentru feroneria portalului, a balcoanelor a balustradelor sau cursivelor liber desenate. Acelaşi caracter rafinat al ductului liniar îl regăsim la portalul edificiului, ca şi la balustrada casei scării. Balcoanele ce dau înspre curtea interioară au acelasi duct curbiliniu elegant, chiar dacă mai sintetic exprimat.

Aticul are forma arcuită a unui mâner de coş ce surmontează suprafeţele arhitecturale, cu o deschidere largă, cu traseu sub forma de rinichi. Acesta este susţinut de contururile fluide a două siluete feminine stilizate sub formă de herme, decorate cu corole de floarea soarelui, simboluri ale vitalităţii iradiante.

Turnul circular cu acoperişul elipsoidal este decorat cu volute, motive vegetale şi linii sinusoidale ce marchează toate o abordare diferită faţă de Palatul Stern aflat în proximitate. Pomul vieţii ce îmbracă un chip graţios de femeie este reprezentat în altorelief cu ramuri, frunze, flori şi însemne masonice, la fel ca şi decoraţia aticului sub formă de coş ce surmontează suprafeţele arhitecturale, lebăda cu pui între frunzele de trestie sau torsul feminin în buchetul de floarea soarelui. Toate aceste decoraţii arhitecturale seducătoare, de o coerenţă unică în arhitectura oraşului, ilustrează caracterul vegatal - simbolist al Lilienstilului şi raportul armonios între ornamentaţie şi masa artitectonică monumentală.