Imobile private stil neo-clasic

Hotelul Transilvania

Hotelul TransilvaniaImpozanta clădire a hotelului şi restaurantului “Transilvania” a fost ridicată într-un interval de timp scurt, între 1903 – 1904, de constructorul Guttman Jozsef. Prin amploarea ei, această prezenţă arhitecturală începea să contureze importanţa urbanistică pe care Piaţa Teatrului o va primi pe parcursul următorilor ani. Inaugurate în 1904 sub denumirea de “Pannonia”, hotelul şi cafeneaua se vor bucura de o afluenţă de public memorabilă. Era şi firesc, pentru că eleganţa calmă, monumentală, a clădirii îşi impunea prezenţa stilistică şi datorită amplasamentului favorabil, bucurîndu-se se o amplă percepţie vizuală. Piaţa Teatrului se transforma, an de an, într-un decor al unui spectacol urbanistic de mare clasă.

Din punct de vedere stilistic, clădirea aparţine stilului eclectic, cu dominantă neo-clasică. Doar gracilitatea detaliilor şi rafinamentul proporţiilor ne spun că suntem la început de nou secol, marcat de eleganţa artei 1900. Volumul arhitectonic este simplu, monumental, iar faţada are o limpezime vizuală unică în context, epurată de încărcătura statuarei şi a stucaturii neo-clasice sau neo-rococo. Alături de Palatul Adorjan de pe strada Patrioţilor nr. 6, ridicat în 1903, cu care se înrudeşte că şi concepţie de ansamblu şi ritmică a faţadei, hotelul desfăşoară prima faţadă - cortină clar concepută în Oradea, cu toate decoraţiile în aplat, ţinute la unison de orizontalele ferme care marchează cele patru nivele ale clădirii. Cel care însufleţeşte planeitatea suprafeţei parietale este ritmul deschiderilor. Primul nivel, cel mai masiv, este “înnobilat” cu bosaje aplatizate.

Citeşte mai departe: Hotelul Transilvania

Hotelul Rimanoczi

Hotelul RimanocziHotelul Rimanoczi ocupă un loc privilegiat în ansamblul urbanistic al Oradiei. Prin compoziţia sa arhitecturală, el joacă rolul unui impozant capăt de perspectivă, închizând cu eleganţă fuga perspectivală a clădirilor ce definesc artera comercială cea mai importantă a oraşului: parcursul pietonal al străzii Republicii de astăzi. De fapt, hotelul făcea parte dintr-un complex arhitectural ce oferea turiştilor de la începutul secolului XX tot confortul unui sejur memorabil: hotel, restaurant, cafenea, băi la vană şi băi de aburi. Aproape nimic nu a mai rămas din aceste oferte turistice inteligent armonizate. În timp s-a păstrat doar forma şi decoratia exterioară, precum şi decoraţia fostului restaurant. Arhitectul acestui complex a fost Rimanóczy Kálmán senior. A trăit între anii 1840 si 1908, deci apogeul creţiei sale a coincis cu ultimul sfert al secolului XIX, când stilul arhitectural de reprezentare, cu efecte vizuale ce nu puteau da greş, era stilul eclectic. Marele public s-a lăsat uşor cucerit de acest stil fermecător cu aerul sau romanţios ce evoca timpuri trecute, deşi era deja depăşit de noile curente ale modernităţii. In largul său cadru stilistic făceau casă bună nobleţea ritmurilor neoclasice, calme, limpezi, cu graţia putti-lor de inspiratie renascentistă, întâlniri stilistice ce erau bine armonizate prin debordanta şi sprinţara decoraţie de inspiratie neo-rococo. Dar dincolo de diversitatea debordantă a motivelor plastice ce compun stilul eclectic, se observă cu uşurinţă grija arhitectului pentru păstrarea ritmului clasic şi al rigorii compoziţionale a faţadelor.

Citeşte mai departe: Hotelul Rimanoczi

Hotelul Parc

Hotel ParcHotelul Parc de astăzi a purtat numele proprietarilor său iniţiali, Emil şi Gyula Weislovich. Reconstruit în anii 1903 şi, într-o a doua etapă, în intervalul 1914-1915 pe temeliile aşa- numitului Palat Bethlen, cele treizeci de camere ale hotelului erau gata să-şi primească oaspeţii într-un decor de un lux oriental fără egal în Oradea. Aşa cum este prezentat în cartea sa „Memoria Caselor” de către regretatul istoric Liviu Borcea, Emil Weislovich a fost o figură excentrică, de un pitoresc aparte, care, pe lângă darea de mână, avea şi umor. In plus, admiraţia sa pentru India, unde a şi fost în călătorie, a adus la Oradea noi deschideri culturale. Vizita şi găzduirea lui Rabindranath Tagore la hotelul Weislovich din Oradea a avut loc, probabil, pe fondul unei deschideri cosmopolite iniţiate şi de acest nonconformist şi năstruşnic personaj al elitei orădene. Noul proiect a fost întocmit de Czoczek Alajos în ideea realizării unui hotel de lux cu terasă interioară.

Citeşte mai departe: Hotelul Parc