Arhitectura ecleziastica stil romantic

Palatul Episcopal Greco-Catolic

Palatul Episcopal Greco-CatolicUna dintre cele mai frumoase clădiri din Oradea este sediul Epicopiei Greco-Catolice. Acesta este astăzi o adevarată emblemă citadină a artei de a construi şi a artei de a restaura. Trecutul şi prezentul se întâlnesc într-un mod fericit sub semnul responsabilităţii civice şi al competenţei, astfel încât astăzi privirea poate urmări atât armonia jocului de volume, cât şi acurateţea fiecărui detaliu aşa cum au făcut-o locuitorii oraşului la începutul secolului. În acest fel, a fost restituită Oradiei o adevărată bijuterie arhitectonică. Actualul edificiu s-a înălţat pe locul vechiului sediu al Episcopiei Române unite cu Roma, datat în jurul anului 1740. Incendii şi diverse modificări ale corpului iniţial al clădirii, cu aspect destul de modest în raport cu amploarea Catedralei, a determinat hotărârea episcopului Demetrie Radu de a comanda aritectului Rimanoczy Kalman jr., unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ce au construit la Oradea, construirea unui nou sediu cu o reală valoare de reprezentare. Arhitectul a aplicat soluţii arhitecturale şi decorative din repertoriul stilului eclectic, foarte spectaculos în sine, astfel încât în 1903 clădirea oferea orădenilor o adevărată demonstraţie a artei de a combina cu rafinament diferite stiluri istorice, de la neo-romanic la neo-bizantin, cu accente ale Artei 1900. Sfinţirea lăcaşului a avut loc în anul 1905. Infăţişarea sa plină de farmec cosmopolit a făcut plăcută şederea la Oradea a regelui Ferdinand şi a reginei Maria în 1919, atunci când au vizitat oraşul. Puternic personalizată ca prezenţă arhitecturală, clădirea are un aer de palat coborât din basme, cu turnul său de colţ ce ne reaminteşte de bastioanele cetăţilor medievale. Atica dantelată ce festonează cornişa faţadei principale pare şi ea un romantic drum de strajă. Atica este traforată de gracile arcuri duble semicirculare, preluate din repertoriul arhitecturii romanice. La turnuleţele semicirculare ce flanchează coiful acoperişului cu pante repezi al faţadei principale, de expresie neo-gotică, de data aceasta, întâlnim chiar o interpretare destul de fidela a benzii lombarde, un alt element al arhitecturii romanice.

Citeşte mai departe: Palatul Episcopal Greco-Catolic

Liceul “Ady Endre” (fosta biserică şi mănăstire a Ursulinelor „Sfanta Ana”)

Liceul 'Ady Endre' (fosta biserică şi mănăstire a Ursulinelor 'Sfanta Ana')Atât mănăstirea cât şi biserica au fost ridicate şi inaugurate în acelasi an 1744, ambele fiind construite în stil baroc. Dar mijlocul secolului XIX aduce o schimbare de viziune arhitecturală datorită pătrunderii stilului romantic, paseist, ataşat mai ales de principiile curentului european „Gothic Revival”. Acesta a pătruns şi la Oradea, mai ales în zona învăţământului patronat de ordinele calugăreşti. Astfel, mănăstirea călugăriţelor ursuline a suferit importante modificări în urma cărora a primit actuala faţadă caracterizată de elemente neogotice. Datorită măsurii cu care au fost folosite motive definitorii pentru arhitectura gotică, plastica faţadei are un aspect sobru, elegant. Ferestrele au fost amplificate în partea inferioară cu motive cvadrifolii geminate şi punctate prin rozete în chip de butoni decorativi.

Modificările aduse la începutul secolului XX poarta amprenta constructorului Sztárill Ferencz. In cursul acestor lucrări a fost construit şi actualul turn central decorat cu aceleaşi motive de inspiratie gotică, caracteristice arhitecturii religioase ocidentale de tip monastic. Un amănunt interesant, ce ţine de tehnica restaurării, este oferit de arcul de piatră păstrat în mod vizibil în dreapta portalului bisericii, arc ce marca vechiul portal de intrare. Punerea în valoare a martorilor vechilor stiluri conferă un plus de interes pentru cei pasionati de istoria monumentelor.

Citeşte mai departe: Liceul “Ady Endre” (fosta biserică şi mănăstire a Ursulinelor „Sfanta Ana”)

Capela romano-catolică „Sfântul Ladislau”

Capela romano-catolică 'Sfântul Ladislau'(azi situată în curtea Şcolii generale “George Coşbuc”)

Edificiul a fost ridicat în perioada 1900-1901 dupa planurile arhitectului Sztarill Ferenc. Este o capelă deosebit de elegantă ca şi proporţii arhitectonice, cu o decoraţie inspirată din plastica decorativă gotică. Deşi, după dimensiuni şi funcţionalitate este considerată capelă, bogăţia extraordinară a elementelor decorative, specifice stilului gotic, o plasează în rândul edificiilor ecleziastice remarcabile ale oraşului. Aceasta oferă un adevărat „inventar” al elementelor stilistice ce particularizează arhitectura gotică: ancadramente încheiate în arc frânt, traforuri trilobate, contraforţi, fleşa ascuţită a turnului, rozeta, fleuroane, fiale etc. Din nefericire, starea de conservare a edificiului în anul 1990, cand a fost preluat şi renovat de către episcopia romano-catolică a Oradiei, după ce timp de 52 de ani a funcţionat ca depozit, a permis doar restaurarea parţială a acestor decoraţii. Concepţia stilistică este tributară viziunii paseiste de tip „Revival”, care dorea să aducă în actualitate stilurile medievale romanic şi gotic. In special mediul monastic a fost receptiv şi a cultivat acest curent romantic pentru că arhitectura Evului Mediu a fost considerată o transpunere materială exemplară a devoţiunii creştine. Capela era în directă legătură cu Institutul „Sf. Vincenţiu”, şi acesta, la rândul său, fiind conceput în cheie stilistică neo-romanică şi neo-gotică. Ambele edificii aparţineau ordinului călugăriţelor vincentine ce aveau strânse legături cu aşezământul-mamă de la Paris. Capela este încă o dovadă certă a existenţei la Oradea a unor coridoare culturale de înaltă calitate.